Sunt zece fragmente. Din șlăgăre. Pe versurile lui Dumitru Matcovschi. Pe care lumea le crede că sunt ale lui Grigore Vieru.
Dumitru Matcovschi 10:
1. „Sărut, femeie, mâna ta/ întotdeauna muncitoare…” (compozitor și interpret: Ion Aldea-Teodorovici)
2. „Trecută prin foc și prin sabie,/ furată, trădată mereu,/ ești floare de dor, Basarabie,/ ești lacrima neamului meu.” (compozitor și interpret: Mihai Dolgan & Noroc)
3. „Eu mă grăbesc, tu te grăbești, el se grăbește,/ Îmbătrânesc, îmbătrânești, îmbătrânește./ Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca-ntr-o poveste/ simplă de tot/ scurtă de tot/ viața ne este.” (compozitor și interpret: Ion Aldea-Teodorovici)
4. „Mai cuminte ca poemul/ doar femeia poate fi./ Mai cumplită ca blestemul/ doar femeia poate fi.” (muzică: Gheorghe Mustea, interpret: Alexandru Lozanciuc)
5. „Păzește-mă, frunză de dud,/ te rog, mă păzește:/ prietenii m-au vândut/ mol-do-ve-neș-te.” (muzică: Anatol Chiriac, interpret: Mihai Volontir)
6. „Pădure verde, pădure deasă,/ cea mai adâncă, cea mai frumoasă…/ Și trece-o vară cu dor pribeag…/ Și nu mai vine cine mi-e drag!” (compozitor și interpret: Tudor Gheorghe)
7. „Bună, bună dimineață,/ pace vouă tuturor,/ să vă fie viața viață,/ dorul să vă fie dor.” (compozitor și interpret: Mihai Dolgan)
8. „Trec pe stradă două fete,/ două primăveri încete.” (muzică: Ion Enache, interpret: Ion Suruceanu)
9. „Astă vară la Soroca,/ unde niciun tren nu vine,/ un băiat ca ochi ca focul/ s-a îndrăgostit de mine.” (muzică: Petre Teodorovici, interpret: Angela Ciumac)
10. „Lacrimă amară, lacrimă amară/ mă încearcă iară ca un vechi refren.” (compozitor și interpret: Gheorghe Țopa)
